In liceu,la o ora de romana a intrat in clasa proful(un mos cu pretentii de artist)in clasa si a zis:scoateti o foaie de hartie si scrieti o lucrare eseistica cu titlul "intrebari".Wtf?I-am ziis k ne-a omorat cu detaliile dar el a zsi sa incercam sa scoatem ce e mai bun din noi...aiurea,ca el oricum nu aprecia,chiar daca faceai cel mai bun lucru ever.Daca nu erai fiica sau nepoata sau alta cunostinta a vreunui prof sau chiar a directorului,erai precum Eminescu iin "Luceafrul".Ideea e ca eu,sin lipsa mea totala de idei,incepand foarte logic si de la cele mai adanci radacini ale simplistului titlu am fcaut o lucare chiar foarte reusita si ampla dar tot eternul 7 l-am luat...nici nu ma asteptam la altceva(notele 9 si 10 erau ale micului geniu nedescoperit al clasei,fina directorului care acum face videochat la iasi in timp ce eu sunt o biata studenta la rise...dap,ce sa-i faci...?fiecare se realizeaza la un moment dat;))
Insa ideea era de fapt ca lucrarea aceasta pe care am facut-o la finele clasesi a11-a are un mai mare inteles pentru mine acum,cand sute de intrebari care imi invadeaza zilni my little hed de la celel mai banale chestii la cele mai putin comune,cum ar fi:nu inteleg cata placere au unii oameni de a te fixa cu privire un timp indeluuungat atunci cand sunt la nici un metru in fata ta,de regula in mijloacele de transport,dar nu numaiFapt foarte incomod care...sa dea naiba mi se intampla des in ratb.Alta banala si idioata situatie este sa te imbraci dupa cum vor boschetarii,asta in cazul in care nu vrei sa te trezesti cu o senzuala atingere cu aroma de canal pe forme cand situatia e de o asa natura incat ai treaba in cartierele mai putin civilizate.Alte mici intrebari la care nu am inca un raspuns si nu cred ca o sa-l am,deoarece tind sa cred ca aceste lucruri au intrat in lista cu lucruri firesti ale naturii umane,ar fi...de ce baietii,pentru simplu fapt ca arati bine cred ca esti si naiva si te trateaza ca pe un obiect in eterna lipsa de altceva si sunt lasi si imaturi indiferent de varsta...sau de ce oamenii care prin nu stiu ce intorsatura a destinului au ajuns in functii inalte iar la ei acea chestie numita cultura generala este vasta insa lipseste cu desavarsire,se poartea cu "astia mai mici si mai prostuti" aiurea ca doar asa se simt ei impliniti si puternici ca nu sunt altceva decat niste frustrati fara viata sociala.Sau...de ce oamenii nu au intotdeauna sau de cele mai multe ori taria de aspune adevarul sau in fata ceea ce simt ce cred,fara a pierde inutil un timp care ar putea fi castigat...in fine oricum..."totu-i praf/lumea-i cum este/si ca dansa suntem noi"
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu