Romania - o cauza pierduta?
Suntem zilnic exasperati de marlanie, sufocati de nesimtire, oripilati de incultura si de false modele, socati de incompetenta, de non-valori si obraznicia lor, de cine si cum ne conduce. Dar, ca o fatalitate, continuam sa ne revoltam mai mult pe dinauntru, din priviri sau mimica, si, din bun simt, nu apostrofam ori din lasitate sau indiferenta, nu luam atitudine.Oprobriul public a murit. Nimeni nu mai e definitiv patat/exclus/proscris, orice magarie ar face, si nu orice ispasire i s-ar/si-ar impune. Suntem oare condamnati ca popor la o asemenea cadere libera in imoral, indecent si ilegal? Nu cred. Asa ca, ce-ar fi sa nu ne mai plangem de starea natiunii si sa facem cate ceva, fiecare dupa puterile lui, acolo unde se intampla sa ne agreseze lipsa de educatie si bun simt: pe strada, la birou, in metrou, la cumparaturi, la spectacol sau la restaurant? Ce-ar fi sa incepem a renaste, pornind de la noi insine spre ceilalti cu puterea exemplului si sa curatam numele de roman de toata mizeria la care am consimtit intr-un fel sau altul sa fie acoperit?

Sustin acest proiect si ma bucur ca am avut onoarea sa particip intr-o mica parte la una din intalnirile pasoptistilor si de a avea deosebita placere sa vorbesc cu doamna Sandra Pralong care este o fiinta extraordinara.